Binele meu vs binele tău, departe de binele nostru

Animozitățile dintre jurnaliști, ce ajung uneori până în stadiul de ură profundă, pleacă de cele mai multe ori de la poziționarea în tabere adverse. Se mai întâmplă câteodată să fie la mijloc un amantlâc sau o luptă mai veche pentru vreo funcție, dar aceste situații nu sunt majoritare. Întrebați jurnaliștii de la Antene sau RTV și o să vă spună că ei sunt de partea binelui.

Ceilalți au făcut scut în fața diavolului, nu ei. Mergeți apoi la B1 sau Hotnews și o să primiți același răspuns. Dacă ar fi să pleci de la premisa că niciunul nu minte, intrăm într-o buclă de fractură logică. Și, adevărul e că niciunul nu minte. Ei chiar cred că luptă împotriva răului. Doar că, pentru fiecare, răul are alt chip și alt nume. Credeți vreo secundă că Tăpălagă nu crede sincer în Băsescu? Vă spun eu că, până de curând, l-a văzut ca pe Isus Hristos. Nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe Hristos Mântuitorul, care a venit să salveze neamul românesc. La câțiva kilometri, mai spre nord, credeți că Gâdea nu este 100% sincer când spune că luptă împotriva diavolului, întruchipat de același Traian Băsescu? Este chiar 1000% sincer. Și, la urma urmei, nu așa sunt și telespectatorii? Împărțiți în două tabere care luptă împotriva răului, atunci când merg la vot. Toată această situație, prezentă în toate țările, este o stare de fapt existentă de când oamenii au ales să desemneze o autoritate care să guverneze viața cetății. Nu e nimic ciudat, din perspectiva istoriei. Ai zice că, atât timp cât acest lucru se întâmplă peste tot, este ceva normal. Logica ne spune însă următorul lucru: dacă binele tău câștigă, mie nu o să-mi fie bine. Iar, reciproca e valabilă. Pe de altă parte, s-a demonstrat că, și atunci când a câștigat binele tău, nici ție nu ți-a fost bine.

Nu cumva binele nu este nici al tău și nici al meu? Nu cumva binele e la mijloc? Nu cumva este altul decât cel propus de politicienii mei și ai tăi, de jurnaliștii tăi și ai mei? Nu cumva, la origini, acesta era și rolul presei? De a amenda greșelile tuturor, în vederea apărării și identificării binelui public? Și, nu cumva, acest lucru este imposibil de realizat în afara abordării obiective a jurnaliștilor? Cât timp jurnalistul Tăpălagă a decretat, din poziția individului Tăpălagă, că binele e reprezentat de Traian Băsescu, nu cumva se găsește în afara căutării binelui public? (valabil și la cealaltă tabără). Iată, așadar, de ce obiectivitatea presei este singura condiție fără de care societatea nu poate fi în siguranță, în fața încercărilor puterii de confiscare a libertății.

Pentru că, realizați sau nu acest lucru, aici este vorba de libertate. Nu de nivelul de trai. Un nivel de trai ridicat nu poate exista în afara libertății. Este o consecință a libertății. Așadar, stimați consumatori de presă, îndreptați-vă energiile și frustrările către reformarea puterii care vă poate apăra, nu către schimbarea celorlalte. Este imposibil să schimbi celelalte puteri, cât timp cea care poate lupta cu ele a predat armele. Presa, a patra putere în stat, ar trebui să fie obiectivul vostru principal. Doar după ce o scuturați bine și îi treziți conștiința, puteți ataca, împreună, jegul de stat. Nici nu vă puteți închipui cât rău vă fac jurnaliștii care au ajuns să pună ei chip și nume binelui. Presa este o instituție. La fel de abstractă ca statul. Nu există Tăpălagă sau Gâdea, există doar reguli și principii.

Cât timp acestea nu funcționează, cum vreți ca mass-media să vă ajute să căutați și să găsiți binele și adevărul?

Miorița știe!

(publicat pe Facebook în 23.09.2014)

Advertisements

Comentează aici

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s