Câinele de pază a leșinat cu osul în gură!

Dintre zecile de rase de câini de pază, una se diferențiază fără drept de apel. Deosebirea rezidă în relația cu stăpânul. Toate națiile de animale protectoare și mușcătoare, din specia amintită, se caracterizează prin atașamentul și devotamentul față de proprietar. El, câinele, știe că trebuie să-și apere stăpânul, indiferent de costuri, de multe ori acest lucru presupunând sacrificiul suprem.

Cu toate acestea, o sub-specie a câinilor de pază a decis că celceohrănește nu este demn de respectul și devotamentul încrustat, de altfel, în ADN-ul speciei. Mai mult decât atât, a înțeles că există mai mulți potențiali stăpâni și că își poate închiria apriga-i mușcătură cui oferă mai multă mâncare.

Și, pe măsură ce cățelușii respectivi au mirosit această oportunitate, au decis să renunțe la celceohrănește și să-și închirieze fălcile. Din acel moment, o luptă aprigă începu între cățeluși. Chiriașii, persoane cu mână largă, și-au manifestat disponibilitatea și au așteptat. Rezultatul, previzibil pentru chiriași, s-a materializat în scăderea prețului pe piață. Logica economică ne spune că, atunci când oferta este mai mare decât cererea, câștigă cel cu prețul cel mai mic.

Și, atunci, a câștigat Andrei Bădin.

Oare Badea, Gâdea, Ursu, Ciuvică, Stancu, Tudor suferă din cauza faptului că există un cățelus care își vinde mușcătura pe bani mai puțini decât ei și le strică piața?

Miorița știe!

(publicat pe Facebook în 26.07.2014)

Advertisements

Comentează aici

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s