Drama jurnalistului român!

Nu, nu este vorba de ziariștii cu 20 de ani de experiență în spate, care acum stau în perioade de probă, sperând să fie angajați pe 2400 lei. Și, nu, nu este vorba nici de turceștii și gâzii ce se rățoiesc la noi dintre pixeli, odată ce transferul bancar este confirmat.

Aici, acum, vorbim despre jurnalistul din clasa de mijloc care, multiplicat, formează marea masă a celor ce poartă cu mândrie legitimația de jurnalist. El este jurnalistul fără față și fără nume. Amorful. Neștiutul care vă pune știrile pe masă. Știrile pe care voi le comentați de 25 de ani.

Nu am să intru în detalii legate de modul în care își face meseria. Am să încerc doar să creionez, din câteva liniuțe, portretul unei drame. Să vă supun atenției, din câteva tușe îngroșate, dar trasate cu responsabilitatea cuvântului, povestea neștiută a celui care face parte din cea mai înjurată categorie profesională.

El, cel-fără-de-chip:

– stă la masă cu cei mai influenți oameni politici din România, dar este disprețuit și folosit de aceștia
– stă la masă cu cei mai bogați români, îmbrăcându-le business-urile nășite din bani publici în hainele romantice ale antreprenoriatului real, dar este disprețuit și folosit de aceștia
– descoperă subiecte, le documentează și le livrează vedetelor plătite cu mii și zeci de mii de euro pe lună, pentru ca acestea se le îndese în ciocul înfometat al consumatorului și să primească recunoștința publicului pentru munca depusă de alții
– scrie despre bani și despre putere, trăiește între bani și centre de putere, cunoaște oameni cu bani și oameni cu putere, iar el este sărac și lipsit de putere
– este chinezul mic, adus de spate, care ansambleaza, cu 2 dolari pe zi, electronice vândute apoi, de patron, cu sute de dolari bucata
– este tânărul care are regimul alimentar al unui anorexic
– este tânărul care, din inocență, lipsă de modele și avântul vârstei, greșește, nefiind conștient de responsabilitatea pe care o are, și nu înțelege de ce este disprețuit
– este tânărul care privește cu invidie la scaunul turceștilor și gâzilor, sperând să se așeze într-o bună zi acolo, fără să știe că, pentru acești soldați ai mizeriei, nu este și nu va fi altceva mai mult decât “băiatul/fata de pe economic/politic/social/sport”, chiar dacă sunt strigați pe nume

El este jurnalistul pe care românul îl înjură ritualic, punându-i în cârcă, nemeritat, toată urgia ce s-a abătut asupra acestei țări. De aceea, apelul meu este următorul: nu mai înjurați jurnaliștii, înjurați-l pe Turcescu sau pe Gâdea. Personalizați-va înjurăturile. Așa este corect. Jurnaliștii, în întregul lor, nu sunt nemernici. Doar cei care dețin puterea și influența sunt.

Miorițo, o să încerci și tu să eviți generalizările?

Miorița știe!

(publicat pe Facebook în 09.09.2014)

Advertisements

One thought on “Drama jurnalistului român!

  1. Si nu mereu e vina jurnalistului, uneori compania ii ofera informatii despre ceea ce trebuie sa faca. Cei mai buni jurnalisti sunt cei care scriu lucruri asa cum trebuie, care te fac sa spui: “asta are dreptate”. Dar nu mai avem asa ceva.

    Like

Comentează aici

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s